ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care aparţine ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S.f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viaţa şi operele unor asceţi creştini. – Din fr. ascétique.

ASCÉTIC adj., adv. 1. adj. sihăstresc, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (înv.) sihăstricesc. (Viaţă ~.) 2. adv. sihăstreşte, (înv.) pustniceşte, schimniceşte. (Trăieşte ~.)

ascétic adj. m., pl. ascétici; f. sg. ascétică, pl. ascétice

ASCÉTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de ascet; propriu asceţilor. Viaţă ~că. /<fr. ascétique

ASCÉTIC, -Ă adj. De ascet. [Cf. fr. ascétique, it. ascetico, lat.bis. asceticus].