ASCULTÁRE, ascultări, s.f. Acţiunea de a asculta şi rezultatul ei. ♢ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduinţă de deplină supunere faţă de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta.

Ascultare ≠ neascultare

ASCULTÁRE s. 1. audiere. (~ unei înregistrări.) 2. chestionare, examinare, interogare, (înv.) procitanie. (~ unui elev.) 3. cuminţenie, docilitate, supunere, (livr.) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (înv.) ascultământ, plecăciune, subordinaţie. (A dovedit multă ~.)

ascultáre s. f., g.-d. art. ascultării; pl. ascultări

ASCULT//ÁRE ~ări f. v. A ASCULTA. ♢ A da ~ a asculta. A fi sub ~area cuiva a se afla (a fi) în slujba cuiva; a se afla sub autoritatea cuiva. /v. a asculta