ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.

ASEDIÁ vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (~ cetatea; îl ~ pe duşman.)

asediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. asediéz, 3 sg. şi pl. asediáză, 1 pl. asediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. asediéze; ger. asediínd (sil. -di-ind)

A ASEDI//Á ~éz tranz. (cetăţi, fortificaţii) A supune unui asediu. [Sil. -di-a] /<it. assediare

ASEDIÁ vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraş etc.). [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. assediare].