ASÉDIU, asedii, s.n. Încercuire şi atacare cu forţe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ♢ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepţionale, care constă în suspendarea libertăţilor democratice şi în acordarea unor drepturi speciale poliţiei, armatei etc. – Din it. assedio.

ASÉDIU s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetăţii.)

asédiu s. n. [-diu pron. -diu], pl. asédii, art. asédiile (sil. -di-i-)

ASÉDIU s.n. Împresurare cu armată a unui loc întărit pentru a-l cuceri. ♢ Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi şi înlocuirea lor cu un regim special de esenţă militară. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. assedio].

asédiu (-ii), s.n. – Încercuire şi atacare a unui loc. It. assedio (sec. XIX). – Der. asedia, vb. (a supune unui asediu); asediator, adj. (care asediază).