ASEMĂNÁRE, asemănări, s.f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ♢ Loc. adv. După chipul şi asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ♢ Loc. adv., adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondenţă între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. – V. asemăna.

Asemănare ≠ deosebire, neasemănare

ASEMĂNÁRE s. 1. v. potrivire. 2. (MAT.) similitudine.

asemănáre s. f., g.-d. art. asemănării; pl. asemănări

ASEMĂN//ÁRE ~ări f. 1) v. A ASEMĂNA şi A SE ASEMĂNA. 2) Similitudine între lucruri sau între acţiuni; analogie. ♢ Fără ~ extraordinar, incomparabil. 3) mat. Corespondenţă între punctele a două figuri, astfel încât raportul lungimilor segmentelor omoloage să fie constant. /v. a (se) asemăna