ASFÁLT, asfalturi, s.n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanţe organice sau prin oxidarea şi polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuinţat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. – Din fr. asphalte.

asfált s. n., pl. asfálturi

ASFÁLT ~uri n. 1) Rocă sedimentară brună-neagră, constituită din hidrocarburi răşinoase şi compuşi ai sulfului şi azotului. 2) Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuinţat la acoperirea suprafeţei drumurilor; îmbrăcăminte rutieră. /<fr. asphalte, lat. asphaltus

ASFÁLT s.n. Amestec natural sau artificial de bitum cu alte materiale minerale, întrebuinţat mai ales la pavarea drumurilor. [Pl. -turi. / < fr. asphalte, cf. lat. asphaltus, gr. asphaltos].