ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. şi refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p.ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

ASFIXIÁ vb. a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a (se) sufoca a (se) sugruma, (înv. şi pop.) a (se) năbuşi, a (se) năduşi, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)

asfixiá vb. (sil. -xi-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. asfixiáză, 1 pl. asfixiém (sil. -xi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. asfixiéze; ger. asfixiínd (sil. -xi-ind)

A SE ASFIXI//Á mă ~éz intranz. A suferi o asfixie; a se înăbuşi; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

A ASFIXI//Á ~éz tranz. A face să se asfixieze; a înăbuşi; a sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuşi, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].