ASFÍXIE, asfixii, s.f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie.

ASFIXÍE s. asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzaţie de ~.)

asfixíe s. f., art. asfixía, g.-d. art. asfixíei; pl. asfixíi, art. asfixíile

ASFIXÍ//E ~i f. Oprire a respiraţiei datorită otrăvirii cu gaze, înecului sau strangulării; sufocare. [G.-D. asfixiei] /<fr. asphyxie

ASFIXÍE s.f. Oprire a respiraţiei (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii şi moartea; înăbuşire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsaţiei].