ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma în propria substanţă materiile nutritive introduse în organism. 2. Refl. şi tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau naţional prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemănător cu altă fiinţă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-şi însuşi cunoştinţe, idei etc. 5. Tranz. şi refl. (Fon.) A (se) transforma sub influenţa altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricaţie produse noi, o tehnologie nouă etc. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.

ASIMILÁ vb. a dobândi, a-şi însuşi, a învăţa. (A ~ noi cunoştinţe.)

asimilá vb., ind. prez. 1 sg. asimiléz, 3 sg. şi pl. asimileáză

A SE ASIMIL//Á mă ~éz intranz. 1) (despre grupuri naţionale sau sociale) A se integra în alt grup naţional sau social, pierzând trăsăturile proprii. 2) (despre sunet) A deveni asemănător cu altul, modificându-şi proprietăţile fonetice. /<fr. assimiler, lat. assimilare

A ASIMIL//Á ~éz tranz. 1) (substanţe nutritive) A transforma în materie proprie. 2) (cunoştinţe) A dobândi prin învăţătură; a însuşi. 3) (produse, tehnologii noi etc.) A introduce în procesul de fabricaţie. 5) A face să se asimileze. /<fr. assimiler, lat. assimilare

ASIMILÁ vb. I. 1. A transforma în propria sa substanţă materiile hrănitoare absorbite de organism. 2. A face asemănător, a se prezenta ca asemănător. ♦ A face asemănător cu sine (o naţionalitate, un popor) prin ştergerea trăsăturilor caracteristice (limbă, obiceiuri etc.). 3. A dobândi, a învăţa, a-şi însuşi (idei, cunoştinţe etc.). 4. (Fon.) A transforma un sunet prin influenţa unui alt sunet din apropiere. [< fr. assimiler, cf. it., lat. assimilare < lat. ad – la, similis – asemănător].