ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminţi. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din lat. *ex-temperare.

A se astâmpăra ≠ a se agita

ASTÂMPĂRÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. cuminţi.

astâmpărá vb., ind. prez. 1 sg. astâmpăr, 2 sg. astâmperi; 3 sg. şi pl. astâmpără; conj. prez. 3 sg. şi pl. astâmpere

A SE ASTÂMPĂRÁ mă astâmpăr intranz. 1) A avea astâmpăr; a ajunge în stare de linişte; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se cuminţi. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. Vântul s-a astâmpărat. /<lat. ex-temperare

A ASTÂMPĂRÁ astâmpăr tranz. A face să se astâmpere. /<lat. ex-temperare