ÁSTMĂ, astme, s.f. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni şi prin nevoia imperioasă de aer. [Var.: astm s.n.] – Din fr asthme, lat asthma.

ÁSTMĂ s. (MED.) (pop.) înecăciune, năduf, (înv. şi reg.) năduşeală, (prin Transilv. şi Ban.) suspin, şui, (înv.) stenahorie, stenos. (Suferă de ~.)

ástmă s. f. (sil. ast-)/astm s. n., pl. ástme

ÁSTMĂ f. Boală caracterizată prin accese repetate de sufocare, prin respiraţie grea şi prin nevoia intensă de aer. [G.-D. astmei; Sil. ast-mă; Var. astm] /<fr. asthme, lat. asthma

ÁSTMĂ s.f. (Med.) Boală manifestată prin greutate în respiraţie. [Var. astm s.n. / < fr. asthme, cf. gr. asthma – respiraţie].