ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind). ♢ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuşi să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-şi astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A şterge, a face să dispară o urmă. – Din lat. *asstuppare.

A astupa ≠ a destupa

ASTUPÁ vb. v. constipa.

ASTUPÁ vb. 1. v. obtura. 2. a (se) acoperi, a (se) închide. (~ o deschizătură.) 3. (MED.) v. obtura. 4. v. bloca. 5. a umple. (~ o gaură, un şanţ.)

astupá vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez. 1 sg. astúp, 3 sg. şi pl. astúpă

A SE ASTUPÁ se astúpă intranz. (despre şanţuri, conducte etc.) A se închide prin depuneri (de noroi, de nisip etc.); a se înfunda. /<lat. asstuppare

A ASTUPÁ astúp tranz. 1) (găuri, crăpături, adâncituri etc.) A face să nu se vadă (acoperind cu ceva sau aplicând ceva). 2) (uşi, ferestre, vase) A face să nu mai aibă deshizătură. ♢ A-şi ~ urechile a nu vrea să audă ceva. ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. ~ cuiva ochii a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. 3) (zgomote, melodii, sunete etc.) A face să nu se audă, depăşind în intensitate; a acoperi. 4) fig. (urme) A face să dispară. /<lat. asstuppare

astupá (-p, -át), vb. – 1. A acoperi. – 2. A închide, a înfunda, a bloca. – 3. A acoperi, a ascunde, a îngropa. – Mr. astup, astupare, megl. (a)stup, hăstup. Lat. *adstuppāre, de la stuppa (Philippide, Principii, 99; Creţu 372; Puşcariu 154; REW 8333; DAR); cf. it. stoppare, fr. étouper, v. sp. estopar (› sp. estropajo). Este posibil să se fi întîlnit cu lat. *extuphāre (› fr. étuver). Cf. destupa. – Der. astupătoare, s.f. (dop; capac); astupător, adj. (care obturează); astupătură, s.f. (obturaţie); astupuş, s.n. (dop).