ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-şi asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.

asumá vb., ind. prez. 1 sg. asúm, 3 sg. şi pl. asúmă

A ASUMÁ asúm tranz. A lua asupra sa. /<fr. assumer, lat. assumare

ASUMÁ vb. I. tr. 1. A-şi lua (ceva) asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unui lucru. 2. A accepta ca ipoteză o propoziţie (judecată) pentru a constata consecinţele care rezultă din ea. [P.i. asúm, 3,6 -mă. / < fr. assumer].