ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micşora intensitatea unui fenomen, importanţa sau gravitatea unui fapt. ♢ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

A (se) atenua ≠ a (se) intensifica, a (se) înteţi

ATENUÁ vb. 1. a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vântului s-a mai ~.) 2. (MED.) a ceda, a slăbi. (Boala s-a ~.)

atenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. atenueáză (sil. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. atenuéze; ger. atenuând (sil. -nu-ând)

A SE ATENU//Á se ~eáză intranz. (despre procese, acţiuni, fenomene etc.) A deveni mai puţin intens; a scădea în intensitate; a se amortiza; a slăbi; a dilua. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

A ATENU//Á ~éz tranz. A face să se atenueze; a amortiza; a slăbi; a dilua. ~ durerea. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

ATENUÁ vb. I. tr. A micşora, a slăbi, a modera, a uşura (puterea, intensitatea unui fenomen, a unui fapt etc.). [Pron. -nu-a. / < fr. atténuer, lat., it. attenuare].