ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

A atesta ≠ a contesta

ATESTÁ vb. 1. v. confirma. 2. v. denota.

atestá vb., ind. prez. 1 sg. atést, 3 sg. şi pl. atéstă

A ATESTÁ atést tranz. 1) A dovedi prin raţionamente sau prin fapte concrete; a arăta; a proba; a demonstra. ~ semnătura. 2) A întâlni într-un text. 3) (cadre didactice, cercetători ştiinţifici etc.) A confirma într-o funcţie sau într-un post, stabilind gradul de pregătire profesională. /<fr. attester, lat. attestari

ATESTÁ vb. I. tr. A face dovadă, a dovedi; a confirma. ♦ A dovedi că ceva există; (la pasiv) a figura într-un text. ♦ A confirma pe cineva într-o anumită funcţie sau calitate. [P.i. atést, 3,6 -tă. / < fr. attester, cf. lat. attestari < testis – martor].

atestá (-téz, -át), vb. – A face dovada, a confirma. Fr. attester. Conjug. eu atest este înv. – Der. atestat, s.n. (certificat); atestaţie, s.f. (atestare); atestator, adj. (care dovedeşte).