ATITÚDINE, atitudini, s.f. 1. Ţinută sau poziţie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepţie); comportare. ♢ Expr. A lua atitudine = a-şi manifesta poziţia, a-şi afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

ATITÚDINE s. 1. v. poziţie. 2. v. comportare. 3. comportare, gest, purtare. (~ lui m-a mişcat.)

atitúdine s. f., g.-d. art. atitúdinii; pl. atitúdini

ATITÚDIN//E ~i f. 1) Poziţie a corpului; fel de a-şi ţine corpul; ţinută; poză; postură. 2) Fel de a fi sau de a se comporta; comportare. ♢ A lua ~ a-şi manifesta punctul de vedere cu fermitate; a-şi manifesta poziţia. [G.-D. atitudinii] /<fr. attitude, it. attitudine

ATITÚDINE s.f. 1. Poziţie a corpului, ţinută. 2. Fel de a se purta, de a fi; purtare, comportare. ♢ A lua atitudine = a-şi afirma cu hotărâre punctul de vedere. [< fr. attitude, it. attitudine].

atitudine verbală şi non verbală de accentuare intenţionată cu scop exclamativ şi denunţiator, axată pe caracteristicile negative ale unei persoane, acţiuni, obiect, asupra acelor persoane, acţiuni, obiecte, care în aparenţă vor să demonstreze contrariul

atitudine morala sau dispozitie sufleteasca a celui care actioneaza dezinteresat in favoarea altora

atitudine verbală şi non verbală de accentuare intenţionată cu scop exclamativ şi denunţiator, axată pe caracteristicile negative ale unei persoane, acţiuni, obiect, asupra acelor persoane, acţiuni, obiecte, care în aparenţă vor să demonstreze contrariul