AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subţire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.

AURÍ vb. (înv. şi pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întrauri. (~ un vas metalic.)

aurí vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aureáscă

A SE AUR//Í mă ~ésc intranz. (în basme) A deveni de aur. /Din aur

A AUR//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subţire de aur. 2) fig. A face să strălucească ca aurul; a face să pară de aur. /Din aur

AURI- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la ) aur“, „de aur“, „ca aurul“. [Pron. a-u-. / < fr., it. auri-, cf. lat. aurum – aur].