AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. ♦ Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus.

Autonom ≠ dependent, subordonat, supus

AUTONÓM adj. liber, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.)

autonóm adj. m. (sil. a-u-), pl. autonómi; f. sg. autonómă, pl. autonóme

AUTONÓM ~ă (~i, ~e) Care ţine de autonomie; propriu autonomiei. Regiune ~ă. /<fr. autonome, lat. autonomus

AUTONÓM, -Ă adj. Care se bucură de autonomie, este condus, administrat prin autonomie. [Pron. a-u-, pl. -mi, -me. / cf. fr. autonome, it. autonomo].