AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s.m. şi f. 1. Persoană care crează o operă literară, artistică, ştiinţifică sau publicistică. 2. Persoană care face, care produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracţiune. [Pr: a-u-] – Din fr. auteur, lat. au[c]tor.

AUTÓR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singraf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ul meu preferat.) 3. v. realizator. 4. (JUR.) făptaş, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ul furtului.)

autór s. m. (sil. a-u-), pl. autóri

AUTÓR ~i m. 1) Persoană care creează o operă literară, artistică, ştiinţifică etc. ~ul romanului. 2) Persoană care a inventat sau a produs ceva. ~ al unei noi doctrine. 3) jur. Persoană care a săvârşit în mod nemijlocit o infracţiune. ~ul crimei. /<lat. auctor, it. autore, fr. auteur

AUTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Creator al unei opere literare, artistice etc. ♦ Cel care a inventat, a produs ceva. ♦ Cel care este cauza unui lucru, a unei acţiuni etc. [Pron. a-u-. / < lat. auctor, cf. it. autore, fr. auteur].

autór (-ri), s.m. – Persoană care crează o operă literară, artistică, ştiinţifică. Lat. autor (sec. XIX). – Der. autoare, s.f.