AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică). ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoriser.

AUTORIZÁ vb. 1. a delega, a împuternici, a învesti, (livr.) a abilita, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (Te ~ să faci următorul lucru ...) 2. v. îndreptăţi.

autorizá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autorizéz, 3 sg. şi pl. autorizeáză

A AUTORIZ//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A învesti cu autorizaţie (pentru a săvârşi ceva în numele cuiva); a împuternici. 2) (fondarea unei organizaţii) A permite în mod oficial. /<fr. autoriser, it. autorizzare

AUTORIZÁ vb. I. tr. A da cuiva permisiunea, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite, a îngădui. [Cf. fr. autoriser, it. autorizzare].