AÚZ s.n. 1. Simţ cu ajutorul căruia se percep sunetele. ♢ Auz muzical = aptitudine de a distinge, memora şi reproduce corect sunete muzicale. 2. Faptul de a auzi; auzire. La auzul acestor cuvinte s-a supărat. – Din auzi (derivat regresiv).

AÚZ s. 1. ureche. (Are un ~ foarte fin.) 2. auzire. (La ~ul acestor vorbe ...)

aúz s. n., pl. aúzuri

AÚZ ~uri n. Simţ cu ajutorul căruia se percep sunetele. ~ muzical. ♢ A-i lua cuiva ~ul a asurzi pe cineva. În ~ul tuturor spus tare (ca să audă toţi); în public. /v. a auzi