AVANGÁRDĂ, avangărzi, s.f. (Adesea fig.) Subunitate sau unitate militară care se deplasează în faţa forţelor principale ca element de siguranţă. ♢ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor şi tradiţiilor consacrate (în literatură şi artă). ♦ Mişcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutăţile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.

Avangardă ≠ ariergardă

AVANGÁRDĂ s. 1. (MIL.) (rar) antegardă, (înv.) strajă. 2. v. avangardism.

avangárdă s. f. → gardă

AVANG//ÁRDĂ ~ărzi f. Unitate sau subunitate militară care se deplasează înaintea forţelor principale pentru a le asigura securitatea. ♢ De ~ principal; de frunte. [G.-D. avangărzii] /<fr. avant-garde

AVANGÁRDĂ s.f. 1. Detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a o asigura împotriva unui atac prin surprindere. ♦ (Fig.) Grup care se află în frunte. ♢ De avangardă = care merge în frunte, care conduce; în avangardă = în frunte. 2. Avangardism. ♢ Curent de avangardă = curent cultural cu tendinţe avangardiste. [Pl. -gărzi, -garde. / < fr. avant-garde, cf. rus. avangard].