AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acţiune riscantă, primejdioasă. – Din fr. aventurer.

AVENTÚRĂ, aventuri, s.f. 1. Acţiune îndrăzneaţă şi riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întimplătoare (şi trecătoare). – Din fr. aventure.

AVENTÚRĂ s. 1. ispravă. (Îşi povestea ~ile din acele ţări.) 2. escapadă. (O ~ amoroasă.)

AVENTURÁ vb. a se hazarda. (Nu te ~ în larg.)

aventurá vb., ind. prez. 1 sg. aventuréz, 3 sg. şi pl. aventureáză

aventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúri

AVENTÚR//Ă ~i f. 1) Acţiune îndrăzneaţă şi riscantă. A se lansa într-o ~. 2) Legătură amoroasă întâmplătoare; intrigă amoroasă. /<fr. aventure, it. avventura

A SE AVENTUR//Á mă ~éz intranz. A întreprinde o aventură; a iniţia o acţiune nechibzuită şi riscantă. /<fr. aventurer, it. avventurare

AVENTURÁ vb. I. refl. A se expune unor riscuri mari (într-o acţiune, într-o situaţie etc.), a se hazarda; a risca. [< fr. aventurer, it. avventurare].

AVENTÚRĂ s.f. 1. Acţiune îndrăzneaţă, extraordinară. ♦ Întreprindere riscantă, lucrare cu multe pericole. 2. Intrigă amoroasă; legătură amoroasă întâmplătoare. [< fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni].