AVÉRE, averi, s.f. Totalitatea bunurilor care se află în posesiunea unei colectivităţi sau a unui individ; avut, avuţie. ♦ Sumă foarte mare de bani. – V. avea.

Avere ≠ sărăcie

AVÉRE s. avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pl.), situaţie, stare, (înv. şi reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.)

avére s. f., g.-d. art. avérii; pl. avéri

AVÉR//E ~i f. 1) Totalitate a bunurilor care aparţin cuiva; avut. 2) Sumă mare de bani. A face ~. [G.-D. averii] /v. a avea