AVOCÁT, -Ă, avocaţi, -te, s.m. şi f. Persoană care are profesiunea de a acorda asistenţă juridică celor interesaţi. ♢ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva. [Var.: advocát, -ă s.m. şi f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.

AVOCÁT s. (JUR.) apărător, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (Şi-a luat un ~ la proces.)

avocát s. m., pl. avocáţi

AVOCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Specialist în drept care apără acuzaţii în faţa justiţiei şi care acordă asistenţă juridică celor interesaţi; apărător. /<fr. avocat, lat. advocatus, germ. Advokat

AVOCÁT, -Ă s.m. şi f. Persoană care reprezintă pe împricinaţi înaintea instanţelor judecătoreşti şi care îndeplineşte unele dintre actele de procedură. [Var. advocat, -ă s.m.f. / < lat. advocatus, cf. germ. Advokat, it. avvocato, fr. avocat].