AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A aduce o piesă cilindrică în poziţia în care axa ei de simetrie sau de rotaţie coincide cu o axă dată. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) orienta, a (se) defăşura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer.

ÁXĂ¹, axe, s.f. Dreapta care se consideră orientată într-un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mişcarea de rotaţie a unui corp în jurul lui însuşi. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii pământului până la intersecţia cu sfera cerească. – Din fr. axe.

ÁXĂ² s.f. v. ax.

ÁXĂ s. (MAT.) dreaptă orientată.

AXÁ vb. v. centra.

axá vb., ind. prez. 1 sg. axéz, 3 sg. şi pl. axeáză

áxă s. f. /ax s. n. (mat., fiz.), pl. áxe

A AXÁ axéz tranz. 1) tehn. (piese) A regla după o axă; a fixa sau a amplasa în centru; a centra. ~ un disc. 2) fig. A centra într-o singură direcţie; a orienta într-un anumit sens. /<fr. axer

ÁX//Ă ~e f. 1) Dreaptă reală sau închipuită care trece prin centrul unui corp. ~a pământului. 2) Dreaptă care delimitează părţi simetrice pe o suprafaţă, pe un corp. /<fr. axe, lat. axis, germ. Achse

AXÁ vb. I. 1. tr. A centra (o piesă etc.). 2. tr., refl. (fig.) A (se) desfăşura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva ; a (se) susţine pe baza unei anumite situaţii, combinaţii etc. [< fr. axer].

ÁXĂ s.f. 1. Linie dreaptă, reală sau închipuită, care trece prin centrul unui corp şi împrejurul căreia acel corp se roteşte sau se poate roti. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp ceresc. 2. Linie dreaptă care delimitează părţi simetrice pe un corp, pe o suprafaţă etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie].

áxă (-xe), s.f. – Dreaptă orientată într-un anumit sens. – Var. (înv.) axon. Gr. ἄξων (sec. XVII, cf. Gáldi 156) şi modern din fr. axe. – Der. axial, adj.; axilar, adj.

AXÁ=A-şi îndrepta atenţia înspre un anumit ţel.