AXIÓMĂ, axiome, s.f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstraţie, fiind evident prin el însuşi. 2. Enunţ prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza unor reguli, alte enunţuri. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome.

AXIÓMĂ s. (FILOZ., MAT.) postulat.

axiómă s. f. (sil. -xi-o-), g.-d. art. axiómei; pl. axióme

AXIÓM//Ă ~e f. şi fig. 1) Adevăr fundamental care nu trebuie demonstrat. 2) Enunţ primar pe baza căruia se formulează o teoremă. [G.-D. axiomei; Sil. -xi-o-] /<lat., gr. axioma, germ. Axiom

AXIÓMĂ s.f. Adevăr admis în general şi acceptat ca real fără a fi demonstrat. ♦ Fiecare dintre propoziţiile prime pe baza cărora se formulează o teoremă. [< fr. axiome, cf. lat., gr. axioma – opinie < axios – adevărat].

axiómă (-me), s.f. – Adevăr fundamental admis fără demonstraţie. Gr. ἀξίωμα (sec. XVII, cf. Gáldi 156), şi modern din fr. axiome. – Der. (din fr.) axiomatic, adj.