AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S.f. Disciplină care studiază înlănţuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-]. – Din fr. axiomatique.

axiomátic adj. m. (sil. -xi-o-), pl. axiomátici; f. sg. axiomátică, pl. axiomátice

AXIOMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de axiomă; propriu axiomei. /<fr. axiomatique

AXIOMÁTIC, -Ă adj. Întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ♢ Metodă axiomatică = metodă ştiinţifică de expunere care, pornind de la propoziţii prime (axiome), deduce noi propoziţii, numite teoreme. [< fr. axiomatique].