BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. şi tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

BĂLĂNGĂNÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.

BĂLĂNGĂNÍ vb. a suna, (reg.) a tălăncăni, a tălăngi. (~ clopotul de la vite.)

bălăngăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bălăngăneáscă

A SE BĂLĂNGĂN//Í mă ~ésc intranz. pop. (despre persoane) A merge nesigur, legănându-se şi poticnindu-se; a se bălăbăni. /balang + suf. ~ăni

A BĂLĂNGĂN//Í mă ~ésc intranz. (despre clopote) A suna tare; a scoate sunete stridente. /balang + suf. ~ăni