BĂTĂLÍE, bătălii, s.f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ Fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acţiuni importante (şi urgente). – Din ngr. batália. Cf. it. b a t t a g l i a.

Bătălie ≠ pace

BĂTĂLÍE s. luptă, (rar) înfruntare, (înv. şi pop.) bătaie, (înv. şi reg.) război, (înv.) harţă, oaste, toi, (fig.) ciocnire. (Biruitor în ~ de la ...)

bătălíe s. f., art. bătălía, g.-d. art. bătălíei; pl. bătălíi, art. bătălíile

BĂTĂLÍ//E ~i f. pop. 1) Luptă de mari proporţii între două state sau două forţe armate ostile; război. ~ decisivă. 2) fig. Efort depus pentru îndeplinirea unui scop. [Art. bătălia; G.-D. bătăliei; Sil. -li-e] /<ngr. batália

bătălíe (-íi), s.f. – Luptă, bătaie. It. battaglia, prin intermediul sb. batalija, sau mai puţin probabil, din ngr. μπατάλια.