BĂTEÁLĂ, băteli, s.f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma ţesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală.

BĂTEÁLĂ s. v. hădărag, titirez.

BĂTEÁLĂ s. 1. v. bătătură. 2. v. bată.

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli

BĂTEÁLĂ bătéli f. 1) Capcană specială, folosită la prinderea şoarecilor; batcă. ♢ A sta cu şoarecele în ~ a fi într-o situaţie incomodă, neplăcută. 2) Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obţine ţesătura; bătătură. [Sil. -tea-lă] /a bate + suf. ~eală