BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroşa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

BĂTUCÍ vb. v. bătători.

bătucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bătuceáscă

A SE BĂTUC//Í se ~éşte intranz. 1) (despre pielea oamenilor şi a animalelor) A se îngroşa întărindu-se sub acţiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătători. 2) (despre fructe, legume) A-şi pierde integritatea şi calităţile prin lovire sau îndesare; a se năsădi. /a bate + suf. ~uc[i]

A BĂTUC//Í ~ésc tranz. 1) (terenuri) A îndesa pentru a face drept şi neted; a transforma în bătătură; a tăpşi. 2) (pielea oamenilor şi a animalelor) A face să se bătucească; a bătători. /a bate + suf. ~uc[i]