BABÚŞCĂ, babuşte, s.f. Peşte de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen şi cu înotătoarele roşii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babuşka.

BĂBÚŞCĂ, băbuşti, s.f. 1. Băbuţă. 2. Nume dat păsărilor cântătoare îmbătrânite, în special sticletelui şi scatiului. – Cf. rus. b a b u ş k a.

BĂBÚŞCĂ s. v. băbuţă.

BABÚŞCĂ s. (IHT.) 1. (Rutilus rutilus) ocheană, (pop.) bălos, (reg.) goghie, ocheniţă, taran, tarancă, ţărancă, ţărăncuţă, (prin Dobr. şi Munt.) taharău. 2. v. baboi.

babúşcă (iht.) s. f., g.-d. art. babúştei; pl. babúşte

băbúşcă (băbuţă, pasăre) s. f., g.-d. art. băbúştii; pl. băbúşti

BABÚŞ//CĂ ~te f. 1) Peşte dulcicol, de talie medie, cu corpul turtit lateral, având înotătoarele şi ochii roşii; ocheană; roşioară. /<bulg. babuşka