BAGÁJ, bagaje, s.n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ♢ Expr. A-şi face bagajele = a se pregăti de plecare; p.ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoştinţe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

BAGÁJ s. (pop. şi fam.) calabalâc, catrafuse (pl.), (reg.) tărăbuţe (pl.), tiliuţe (pl.), (Transilv.) hodrobele (pl.), (Mold.) pilotă, (Mold. şi Transilv.) pojijie, (înv.) agărlâc, mahlă.

bagáj s. n., pl. bagáje

BAGÁJ ~e n. 1) Totalitate a lucrurilor luate într-o călătorie. ~ de mână. ♢ A-şi face ~ele a se pregăti de plecare. 2) fig. Totalitate a cunoştinţelor dobândite de o persoană. ~ intelectual. /<fr. bagage

BAGÁJ s. n. 1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie. 2. (fig.) ~ de cunoştinţe = totalitatea cunoştinţelor cuiva într-un domeniu oarecare. (<fr. bagage)

BAGÁJ s.n. 1. Obiecte, lucruri luate (cu sine) de cineva într-o călătorie. 2. (Fig.) Totalitatea cunoştinţelor cuiva într-un domeniu oarecare. [< fr. bagage].