BAGATÉLĂ, bagatele, s.f. 1. Lucru de mică importanţă; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei cu conţinut liric. [Var.: bagatél s.n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

BAGATÉLĂ s. v. dantelă.

BAGATÉLĂ s. 1. v. fleac. 2. v. mărunţiş.

bagatélă s. f., g.-d. art. bagatélei; pl. bagatéle

BAGATÉL//Ă ~e f. 1) Compoziţie muzical-instrumentală de proporţii mici, scrisă pe o temă neînsemnată. 2) Lucru sau fapt lipsit de importanţă; fleac. [G.-D. bagatelei] /<it. bagattella, fr. bagatelle

BAGATÉLĂ s. f. 1. lucru neimportant; fleac. ♢ obiect de mică valoare. 2. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă uşoară, variată ca expresie şi formă; bluetă (2). (<fr. bagatelle, it. bagatella)

BAGATÉLĂ s.f. 1. Lucru neimportant; fleac, nimic. ♦ Obiect de mică valoare. 2. Piesă muzicală scurtă, compusă pe o temă uşoară. [Var. bagatel s.n. / < fr. bagatelle, it. bagatella].

bagatélă (-le), s.f. – Fleac, lucru neînsemnat. – Var. (înv.) bagatel. Mr. bagatelă. Fr. bagatelle; în mr., direct din it. bagatella (Ruffini 338). Der. bagateliza, vb.