BALCÓN, balcoane, s.n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uşi. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferinţe etc. aşezată deasupra parterului. – Din fr. balcon.

balcón s. n., pl. balcoáne

BALC//ÓN ~oáne n. 1) Platformă cu balustradă, fixată la peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-o uşă. 2) Parte a unei săli de spectacole sau conferinţe, aşezată deasupra parterului. /<fr. balcon

BALCÓN s. n. 1. platformă ieşită în afară, pe una dintre feţele unei clădiri şi comunicând cu interiorul. 2. galerie a unei săli de spectacole, deasupra parterului. (<fr. balcon, it. balcone)

BALCÓN s.n. 1. Platformă (cu balustradă) ieşită în afară, aşezată pe una dintre feţele unei clădiri şi comunicând cu interiorul. 2. Galerie circulară a unei săli de spectacole, situată de obicei deasupra parterului. [< fr. balcon, it. balcone].

balcón (-oáne), s.n. – Platformă pe peretele exterior al unei clădiri. – Mr. balcone. Fr. balcon, it. balcone (› mr., cf. Ruffini 105).