BALUSTRÁDĂ, balustrade, s.f. Perete sau gard scund care mărgineşte o construcţie sau un element de construcţie (balcon, scară etc.) ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punţi de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranţa călătorilor. – Din fr. balustrade.

BALUSTRÁDĂ s. parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.)

balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde

BALUSTRÁD//Ă ~e f. Element de construcţie în formă de îngrăditură joasă, destinat să mărginească ceva (un balcon, o terasă etc.); parapet; parmaclâc. ~ la o scară. [G.-D. balustradei] /<fr. balustrade

BALUSTRÁDĂ s. f. îngrăditură verticală scundă din mai mulţi baluştri uniţi printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcţii. (<fr. balustrade)

BALUSTRÁDĂ s.f. Panou vertical de înălţime mică sau construcţie formată din mai mulţi baluştri uniţi printr-o bară de sprijin, aşezată la marginea unor construcţii (balcon, terasă etc.). [< fr. balustrade].

BALUSTRÁDĂ, balustrade, s.f. Caz particular de parapet alcătuit în general din elemente verticale (baluştri) şi/sau orizontale, la care predomină „golul“ (în relaţia plin-gol) (sursa: Buletinul Construcţiilor vol. 21/2004)