BANCNÓTĂ, bancnote, s.f. Hârtie-monedă emisă de o bancă² (1) şi folosită ca mijloc de plată. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.

BANCNÓTĂ s. (FIN.) hârtie, bilet de bancă, hâr-tie-monedă, (prin Transilv. şi Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignaţie, bancă, bumaşcă.

bancnótă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancnóte

BANCNÓT//Ă ~e f. Hârtie de valoare cu acoperire în aur, emisă de către stat şi folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [Sil. banc-no-] /<germ. Banknote, fr. banknote

BANCNÓTĂ s. f. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă. (<germ. Banknote, fr. bank-note)

BANCNÓTĂ s.f. Hârtie-monedă emisă de o bancă şi folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [< fr., engl. bank-note, cf. germ. Banknote].

!bancnótă (ban-cno-/banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte