BANDÁJ, bandaje, s.n. 1. Fâşie de pânză sau tifon utilizată la fixarea şi protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părţi bolnave a corpului. ♦ Cerc de oţel elastic îmbrăcat în pânză şi cu o perniţă la capat, care apasă pe locul unei hernii inghinale. ♦ Fâşie de pânză cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii şi peste care îşi pun mănuşile. 2. Îmbrăcăminte inelară de oţel sau de cauciuc care se montează pe obada unei roţi de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Îmbrăcaminte în forma unei benzi înfăşurate pe o ţeavă, pe o vargă de metal etc. – Din fr. bandage.

BANDÁJ s. (MED.) v. pansament.

bandáj s. n., pl. bandáje

BANDÁJ ~e n. 1) Fâşie de tifon sau de pânză cu care se leagă o rană sau se imobilizează un organ vătămat. ~ elastic. 2) Bandă de oţel sau de cauciuc care se îmbracă pe obada roţii unui vehicul (pentru a o proteja de degradare). /<fr. bandage

BANDÁJ s. n. 1. faşă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament. ♢ aparat special pentru a susţine o hernie. ♢ faşă cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii pe sub mănuşi. 2. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roţi de vehicul. 3. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfăşurările rotoarelor maşinilor electrice. (<fr. bandage)

BANDÁJ s.n. 1. Faşă cu care se leagă o rană sau o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament. ♦ Aparat special pentru a susţine o hernie. ♦ Faşă cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii pe sub mănuşi. 2. Cerc (de oţel, de cauciuc etc.) care se montează pe janta unei roţi de vehicul. 3. Sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfăşurările rotoarelor maşinilor electrice. [Pl. -je. / < fr. bandage].