BANDÍT, bandiţi, s.m. Persoană care face parte dintr-o bandă¹ de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito.

BANDÍT s. 1. v. tâlhar. 2. v. criminal. 3. v. ticălos.

bandít s. m., pl. bandíţi

BANDÍ//T ~ţi m. 1) Persoană care face parte dintr-o bandă; tâlhar. ~ de drumul mare. 2) fig. Persoană lacomă şi fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic. /<fr. bandit, it. bandito

BANDÍT s.m. Tâlhar; brigand; asasin. [< it. bandito, cf. fr. bandit].

BANDÍT s. m. tâlhar; brigand; gangster. (<fr. bandit, it. bandito)

bandít (-ţi), s.m. – Tîlhar, răufăcător. It. bandito, de unde şi fr. bandit. – Der. banditesc, adj.; banditism, s.n.