BÁRCĂ, bărci, s.f. Ambarcaţie de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.

BÁRCĂ s. luntre, (prin Ban.) schelă. (~ pescărească.)

bárcă s. f., g.-d. art. bărcii; pl. bărci

BÁRCĂ bărci f. Ambarcaţie de dimensiuni mici, fără punte, cu vâsle, cu pânze sau cu motor, destinată transporturilor la distanţe mici; luntre. [G.-D. bărcii] /<it. barca

BÁRCĂ s. f. ambarcaţie mică, fără punte, cu rame, vele sau cu motor. (<it. barca, fr. barque)

BÁRCĂ s.f. Ambarcaţie mică, fără punte, cu vâsle sau cu un motor. [Pl. bărci. / < it. barca, cf. fr. barque < lat. barca].

bárcă (-ắrci), s.f. – Ambarcaţie mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It. barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα şi βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. şi direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s.m. (luntraş); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s.n., ca fr. débarcadère; îmbarcaţiune, s.f., din fr. embarcation.