BARÉTĂ¹, barete s.f. 1. Bentiţă îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decoraţie etc.). 3. Panglică de decoraţie; semn distinctiv al unei decoraţii care reproduce desenul panglicii şi se poartă în locul decoraţiei. – Din fr. barrette.

BARÉTĂ², barete, s.f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colţuri, purtată de preoţii catolici şi, în trecut, de unii soldaţi din Occident. – Din fr. barrette.

barétă (bentiţă, bonetă) s. f., pl. baréte

BARÉT//Ă² ~e f. Pălărie purtată de cardinali. /<fr. barette

BARÉT//Ă¹ ~e f. 1) Cureluşă îngustă (de piele, de pânză etc.) cu care se încheie un pantof. 2) Ornament de metal, în formă de lamelă îngustă, fixată transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). 3) Semn distinctiv al unei decoraţii, care se poartă în locul acesteia. /<fr. barette, it. baretta

BARÉTĂ¹ s. f. 1. bentiţă (de piele, de pânză) care încheie un pantof. 2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc. 3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundaţii. 4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile. (<fr. barrette)

BARÉTĂ² s. f. pălărie roşie purtată de cardinali. (<it. baretta)

BARÉTĂ¹ s.f. 1. Bentiţă (de piele, de pânză etc.) care încheie un pantof. 2. Lamelă de metal care se fixează transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). [< fr. barrette, it. baretta].

BARÉTĂ² s.f. (Rar) Pălăria roşie a cardinalilor; tichie. [< it. baretta].