BÁRIU s.n. Element chimic, metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuşi se întrebuinţează la fabricarea vopselelor, a sticlei şi în pirotehnie. – Din fr. baryum.

báriu s. n. [-riu pron. -riu], art. báriul; simb. Ba

BÁRIU n. Metal moale, alb-argintiu, folosit sub formă de compuşi în industria vopselelor, a sticlei, în medicină etc. [Sil. ba-riu] /<fr. baryum

BÁRIU s.n. Metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuşi se întrebuinţează la fabricarea vopselelor, a sticlei etc. [Pron. -riu, var. barium. / < fr. baryum].

BÁRIU s. n. metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, la fabricarea vopselelor, a sticlei etc. (<fr. baryum)