BASM, basme, s.n. 1. Naraţiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forţele binelui şi ale răului în lupta pentru şi împotriva fericirii omului. ♢ Expr. (Fam.) A se face de basm= a se face de râs. 2. Născocire, minciună, scornitură. – Din sl. basnĩ.

BASM s. v. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

BASM s. (LIT.) poveste, povestire.

basm s. n., pl. básme

BASM ~e n. 1) Creaţie populară epică, în care se redau întâmplări fantastice cu personaje imaginare aflate în luptă cu forţe nefaste ale naturii sau ale societăţii; poveste. 2) fig. Vorbe plăsmuite special şi puse în circulaţie cu rea-voinţă; născocire; scornire. /<sl. basni

basm (-me), s.n. – Poveste, fabulă, legendă; în particular, poveste cu zîne. – Var. (înv.) basn(ă), baznă. Sl. basnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac, DAR). – Der. băsmui, vb. (a povesti); băsmuitor, s.m. (povestitor); băsni, vb. (înv., a povesti), din sl. basniti; băsnuitor, s.m. (înv., povestitor); băsnar, s.m. (înv., povestitor).