BATALIÓN, batalioane, s.n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulţime de fiinţe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. b a t t a g l i o n e, fr. b a t a i l l o n.

BATALIÓN s. (MIL.) (înv.) căpitănie, (grecism înv.) tagmatarhie. (Un ~ compus din două companii.)

batalión s. n. (sil. -li -on), pl. batalioáne

BATALI//ÓN ~oáne n. 1) mil. Subunitate de infanterie constând din două sau mai multe companii. ~ de geniu. 2) Mulţime (organizată) de persoane. [Sil. -li-on] /<it. battaglione, fr. bataillon

BATALIÓN s.n. Subunitate militară mai mică decât un regiment. [Pron. -li-on. / < pol. batalion, cf. it. bataglione, fr. bataillon].

BATALIÓN s. n. 1. subunitate militară din mai multe companii. 2. (fig.; fam.) mulţime (de fiinţe). (<pol., rus. batalion, it. bataglione)

batalión (-oáne), s.n. – Unitate militară formată din mai multe companii. It. battaglione, prin intermediul pol. batalion (sec. XVII).