BEŢÍV, -Ă, beţivi, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care are viciul beţiei (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *b i b i t i v u s.

BEŢÍV s., adj. v. alcoolic.

beţív adj. m., s. m., pl. beţívi; f. sg. beţívă, pl. beţíve

BEŢÍV ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care face abuz de băuturi alcoolice; care are patima beţiei; alcoolic. /beţie + suf. ~iv