BEC¹, becuri, s.n. 1. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p.ext. Lampă electrică. ♢ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situaţie fără ieşire; a i se înfunda, a o păţi. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care ţâşneşte un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].

BEC², beci, s.m. (Sport, rar) Fundaş la jocul de fotbal. – Din engl. back.

BEC s. v. apărător, fundaş, stoper.

BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)

bec (sport) s. m., pl. beci

bec (electr.) s. n., pl. bécuri

BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticlă având în interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. 2) Lampă alcătuită dintr-un soclu şi dintr-un astfel de balon. ♢ ~ de sudură piesă la aparatele de sudură, prin care iese amestecul de gaz combustibil şi oxigen, arzând cu flacără. 3) înv. Partea din interior a unei lămpi cu gaz, unde se formează flacăra. /<fr. bec

BEC s.m. Jucător fundaş la fotbal. [Pl. -ci. / < engl. back].

BEC¹ s. n. 1. balonaş de sticlă cu un soclu şi un filament în interior, care devine incandescent şi luminează, străbătut de un curent electric. 2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe faţadă. (<fr. bec)

BEC² s. m. jucător fundaş de fotbal. (<engl. back)

BEC s.n. 1. Balonaş de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) şi un filament în interior, care devine incandescent şi luminează când este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec].

bec (-curi), s.n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc“, bec de gaz „felinar“. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.