BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre şi oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. şi intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

BEHĂÍ vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)

behăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. béhăie, imperf. 3 sg. behăiá

A BEHĂÍ béhăie intranz. 1) (despre oi şi capre) A scoate strigăte caracteristice speciei; a face „behe(he)“; a zbiera. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta urât. /Onomat.