BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

Benevol ≠ forţat, silit

BENEVÓL adj. facultativ, nesilit, voluntar. (Contribuţii ~.)

benevól adj. m., pl. benevóli; f. sg. benevólă, pl. benevóle

BENEVÓL ~ă (~i, ~e) Care se face din proprie dorinţă şi gratuit; făcut de bunăvoie. Contribuţie ~ă. /<fr. bénévole

BENEVÓL, -Ă adj. făcut de bunăvoie, nesilit. (<fr. bénévole, lat. benevolus)

BENEVÓL, -Ă adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ♢ Contribuţie benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabileşte plătitorul. [< fr. bénévole, cf. it. benevolo, lat. benevolus].