BERLÍNĂ, berline, s.f. (Înv.) 1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete aşezate faţă în faţă. 2. Autoturism cu două sau patru portiere şi cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

BERLÍNĂ s. (înv.) leagăn. (~ semăna cu un cupeu.)

berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne

BERLÍNĂ s. f. 1. trăsură; cupeu cu patru locuri. 2. caroserie de automobil cu patru uşi şi patru geamuri laterale. (<fr. bérline)

BERLÍNĂ s.f. 1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru uşi şi patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. bérline, cf. it. berlina].